Am impresia la început de articol că filmul acesta nu trebuie descris. Poetul francez Mallarme spunea: “A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din bucuria poemului care e facută să ghicească puţin cate puţin; a sugera, iată visul”. Despre acest fapt fac referire şi pentru acest film. Dacă stau şi pun condeiul pe hârtie (sau degetele pe tastatura) să descriu cu lux de amănunte filmul este în zadar, ce pot însă face este de a prezenta pe scurt imaginea artistică fabuloasă a regizorului Silviu Purcărete care este reprezentată în film.

palilula_120329020849

Ca să vă stârnesc pofta pentru acest film vă pot relata pe scurt intriga acţiunii. Un proaspăt absolvent al facultăţii de medicină este repartizat într-un sat numit sugestiv „Palilula”. În acel colţ al României uitat de lume unde „băutura este temelie, mâncarea fudulie” se petrec într-un mediu surealist toate lucrurile pe dos: o comunitate în care beţivii petrec orgii şi desfrâuri, în care nu are loc nicio naştere de om (poate doar de capre?), unde broaştele sunt puse la loc de cinste şi vândute italienilor şi în care toţi locuitorii sunt iradiaţi de aparatura medicală nefuncţionând adecvat. Simbolistica este la nivel ridicat, peste tot în scene fiind indicat stilul clasic românesc din vremea lui Ceauşescu, sub o umbră post-modernistă.

Doamne, mă bucur tare mult fiindca filmul a avut un buget mare, aşa cum se înţelege din imaginile spectaculoase, fiindca scenografia a fost realizată de către un străin într-un mod briliant, coloana sonoră este excepţională, iar efectele vizuale au fost pe măsura celor hollywoodiene. Nu exagerez dacă aş spune că sunt pur şi simplu impresionat până peste măsură de către acest film românesc, poate chiar considerându-l cel mai bun film vizionat în 2014.

Vă las cu trailer-ul şi fără cuvinte.

httpv://www.youtube.com/watch?v=9k1eATbfWt8

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *